Rover

Au existat perioade când Rover făcea senzaţie. Marca tradiţională englezească a convins, în acelaşi timp, clienţii şi criticii cu puternice motoare care torc, cu un şasiu confortabil, cu un şarm uşor excentric şi un interior foarte plăcut. Însă vremurile de aur au apus pentru Rover. Diferitele modele se pot găsi acum doar pe piaţa second-hand, începând cu primul model, Rover Eight, şi până la Rover Streetwise-ul din 2003. Doi ani mai târziu are loc sfârşitul, iar ultimul autovehicul părăseşte linia de asamblare a fabricii Rover din Longbridge, district în Birmingham. Totuşi, datorită unui stoc de piese de schimb asigurat şi a preţurilor mici, modelele Rover sunt în continuare căutate pe piaţa de mașini second hand. Nu e de mirare, deci, că autoturismele cu caracter puternic nu sunt doar fiabile şi robuste, ci şi ideale pentru utilizarea de zi cu zi.

Două modele clasice Rover care fac ca inimile fanilor de Oldtimere să bată mai puternic

Colapsul din 2005 a făcut senzaţie, iar odată cu el a dispărut şi o mare parte din reputaţia Rover. Totuşi, englezii nobili lăsau Rolls-Royce-ul deoparte şi călătoreau prin ţară într-un Rover. Tehnologia rafinată şi cea mai înaltă calitate de producţie se alătură eleganţei fine a caroseriei şi a interiorului. Brand-ul britanic nu este aşa popular în Germania – câteodată rata de schimb nefavorabilă dintre lira englezească şi marca germană creştea preţul autoturismelor peste posibilităţile cumpărătorilor germani. Există, însă, numeroase bijuterii în istoria Rover. Prezentăm două modele Rover, care, îngrijite, aparţin celor mai interesante şi mai rare oldtimere/maşini clasice.

Rover P5

În 1958, Rover P5 părăseşte pentru prima dată liniile de asamblare şi va fi produs până în 1973 în trei generaţii – denumite Mark I, II şi III. În funcţie de capacitatea cilindrică a motoarelor se făcea diferenţa dintre „Rover 3 litri” şi „Rover 3,5 litri”. Autovehiculul cu grila frontală distinctivă făcea parte din segmentul superior al clasei mijlocii, având nişte dimensiuni confortabile, ornamente cromate luxuriante în exterior şi detalii jucăuşe în interior. Pe spatele tetierelor scaunelor din faţă a fost montată o lanternă de citit, iar cotiera din spate ascundea un suport de pahare. Rover-ul a fost făcut pentru oficialii guvernamentali britanici – chiar şi Regina Elisabeta II a condus un Rover P5. O variantă specială este P5B, apărută în 1967. În comparaţie cu celelalte versiuni, aceasta are sub capotă pentru prima dată un motor V8. Acest motor era de provenienţă Buick, de aceea şi „B”-ul din nume. Rover P5 este unul din cele mai căutate de către colecţionari – pentru sportivele coupé-uri, chiar şi mai rare, se plătesc sume foarte mari de bani.

Rover P6

Prezentat în 1963, Rover P6 este produs timp de 10 ani în paralel cu modelul P5. P6 beneficiază de o construcţie nouă, iar prima versiune este vândută drept Rover 2000, datorită motorului de 2,0 litri. Ceva mai târziu apare Rover 2000 TC, varianta mai puternică dotată cu două carburatoare. Tehnic, P6 era foarte bine dotat: cutie de viteze sincronizată, frâne pe disc, punte spate De-Dion – disponibilă doar în maşinile sport – folosită de Rover pentru a spori confortul. Datorită tehnologiei inovative, dar şi datorită interiorului din piele, precum şi a lambriurilor din lemn de culoare închisă, P6 este poreclit „Rolls-Royce-ul poporului”. În 1968, englezii de la Rover introduc modelul 3500, o variantă dotată cu motorul V8 de 139 CP cunoscut din P5. Primele exemplare erau dotate standard cu o cutie de viteze automate, abia din 1971 fiind disponibilă una manuală. Şi aceste modele Rover sunt greu de găsit pe piaţa second-hand.

Rover: un brand tradiţional apus

Rover are rădăcinile, la fel ca şi Škoda, în producţia de biciclete. În anul 1884, John Kemp Starley şi William Sutton prezintă primul lor „Rover Safety Bicycle“. Spre deosebire de alte biciclete „înalte”, modelul lor, datorită înălţimii mai joase a scaunului, era mai sigur. „Safety” dispunea şi de o a treia roată, iar astfel nu te puteai răsturna. Datorită transmisiei cu lanţ, modelul progresează rapid şi se prezintă mai confortabil decât concurenţa, iar cu cele trei roţi se pretează la excursii. De aici şi numele: Rover înseamnă în engleză „excursionist”. Modelul Rover se râspândeşte rapid în Europa – azi, în poloneză, cuvântul „rower” este, în general, denumirea comună pentru bicicletă. Dar şi alte inovaţii au adus succes companiei: spre exemplu, bicicleta este urmată în 1902 de prima motocicletă, Imperial Rover Motorcycle. Doi ani mai târziu, Rover aduce pe piaţă primul lor automobil, modelul Rover Eight. Maşina cu două locuri îşi demonstrează în scurt timp fiabilitatea. De atunci, compania se numeşte „The Rover Company“. Urmează alte modele, iar în 1907 un model Rover câştigă Tourist Trophy de la Isle of Man. În timpul primului Război Mondial, datorită situaţiei economice dificile, Rover intră în criză. Producţia de biciclete şi motociclete a trebuit în 1923 să fie întreruptă. Denumită acum simplu „Rover”, compania se concentrează pe producţia de maşini mici (şi ieftine). Producătorul auto se reorientează pe durata crizei economice mondiale. După ce un Rover a bătut cu mai bine de 20 de minute trenul Bleu, tren de mare viteză care circulă între St. Raphael şi Calais, Rover se foloseşte corespunzător de faima rezultată. Modelele în patru şi în şase cilindri precum Rover 10 sau Rover 16 sunt destinate iubitorilor de maşini avuţi.

Rover: Maşini de lux pentru cei bogaţi şi puternici din Europa

În anii 1930, familiile regale, aristocraţii şi guvernele din toată Europa folosesc modele Rover ca maşini de serviciu, chiar şi clasa de mijloc superioară şi celebrităţile se arată din ce în ce mai interesaţi. Aceste autovehicule luxuriante de la Rover sunt astăzi maşini de colecţie căutate. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Rover este implicată în producţia de arme, în special ea producea motoare pentru tancuri şi avioane de vânătoare. În secret, începe dezvoltarea de turbine cu gaz – care ar trebui să fie un sistem alternativ de propulsie a autoturismelor, o tehnologie ce va deveni al doilea segment de afaceri. Însă, în afara prototipurilor extrem de rapide, cum ar fi JET-1 sau o maşină de curse cu turbină cu gaz ce producea 150 CP, folosită în cursa de 24 de ore de la Le Mans, punerea în aplicare are parte de puţin succes. Încununată cu succes a fost introducerea Land Rover-ului, vehicul de teren cu greutate mică şi tracţiune integrală. Iniţial dezvoltat pentru agricultori, Land Rover-ul este foarte bine primit de către civili, iar mai apoi de către cei din sectorul militar. După sfârşitul războiului se va continua producţia modelelor de dinainte de război, căci din 1940 producţia acestora a fost suspendată. În 1948 urmează un model nou dezvoltat, destinat clasei mijlocii, Rover 60. Un an mai târziu apare primul model gândit pentru clasa superioară, Rover P4. Dar lumea era obişnuită cu denumiri care corespund performanţelor motoarelor, cum ar fi Rover 75 sau Rover 90. Din 1985 este oferit modelul P5, care se stabileşte îndată ca „Rolls-Royce-ul clasei mijlocii”. În 1970 este introdus Range Rover-ul, vehicul de teren din clasa superioară. În ciuda cifrelor de vânzare aflate în continuă creştere, câştigurile companiei rămân mici, iar astfel Rover fuzionează la mijlocul anilor 70 cu concurentul Alvis, iar mai apoi cu producătorul de autoutilitare Leyland. Din fuziunea grupului Leyland cu British Motor Holding ia fiinţă British Leyland Motor Corporation (BLMC), un grup auto cu 16 brand-uri individuale. Printre acestea se află şi brand-urile tradiţionale MG, Jaguar, Triumph sau Morris.

Rover nu este imună la problemele companiei mamă

Problemele de calitate, pentru care grupul BLMC este notoriu, lovesc şi Rover. La mijlocul anilor 1970, sedanul luxurios Rover SD1 câştigă unele premii auto internaţionale, însă numeroasele defecte de fabricaţie dăunează faimei pozitive de care Rover s-a bucurat până acum – faima fiind o rezultantă a durabilităţii şi fiabilităţii maşinilor Rover, fie ele second-hand sau noi. BLMC nu reuşeşte să adune toate mărcile sub un singur acoperiş spre a forma o unitate. Rivalităţile dintre companii încă există, iar producţia în 40 de fabrici este costisitoare, managementul pare a fi înstrăinat. La acestea se adaugă investiţii eşuate şi dispute de durată cu forţa de muncă. Cu puţin timp înainte ca grupul să se prăbuşească, conducerea britanică acţionează frânele de urgenţă şi naţionalizează BLMC. Se optează micşorarea, şi nu restructurarea BLMC. Mii de angajaţi concediaţi, numeroase fabrici închise. În 1986, Rover este ultimul brand rămas. Un joint-venture cu Honda ar trebui să ajute Rover să recupereze din decalajul tehnologic. Din 1988, producătorul britanic aparţine British Aerospace şi vinde maşinile sub numele Rover Group. În mare, este vorba despre clone Honda. Micul Rover 400 se bazează pe Honda Civic, mijlociul Rover 600 se bazează pe Honda Accord, iar marele Rover 800 se bazează pe Honda Legend. Minusculul Rover 200 este singurul care provine din producţie proprie. În 1994, British Aerospace vinde divizia de automobile către BMW, iar apoi Honda se retrage. Producătorul auto german nu a fost prea mulţumit cu achiziţia făcută. BMW păstrează doar brand-ul Mini, care aparţine Rover, iar Land Rover este vândută către Ford. Terenul fabricii din Longbridge, precum şi drepturile mărcii Rover şi MG ajung în 2000 la John Towes, fost manager în cadrul Rover. Towes „reînfiinţeză” compania sub numele MG Rover, pentru a se adresa şi fanilor brand-ului de maşini sport MG.

Odată cu sfârşitul în Europa începe drumul Rover către Asia

De aceea, variantele sportive ale modelelor Rover vor fi vândute sub brand-ul MG. Spre exemplu, sedanul de clasă mijlocie MG ZS se bazează pe Rover 45. Ambele versiuni Rover sunt greu de găsit pe piaţa second-hand. Însă noua eră a producţiei durează doar cinci ani, căci în 2005 MG Rover întră în insolvenţă. Producţia este preluată de grupul chinezesc Nanjing Automobile Corporation şi transferată în China. Drepturile de design ale modelelor Rover 25 şi Rover 75 merg şi ele în Orient, şi anume la Shanghai Automotive Industry Corporation (SAIC). Acest grup se arată interesat în a continua brand-ul Rover. Însă între timp, BMW vinde drepturile către Ford, care a cumpărat deja în anul 2000 Land Rover şi şi-a asigurat astfel un drept de cumpărare preferenţial. După ce Tata Motors din Mumbai a cumpărat de la Ford în anul 2008 brand-urile Land Rover şi Jaguar, drepturile Rover sunt deţinute tot de producătorul auto indian. Nanjing Automobile a fost cumpărată cu un an înainte de către SAIC. Astfel, drepturile pentru MG, Morris şi altele, ajung la grupul auto de origine chineză. Din 2006, SAIC vinde pe piaţa asiatică modele bazate pe tehnologie Rover sub un nume asemănător, Roewe. Numele este alcătuit din „Roe”, care înseamnă leu/rege, şi „Wei”, care înseamnă energie/reputaţie. „Excursionistul” a devenit atunci „puterea leilor”. Unele autoturisme Roewe sunt vândute uneori în afara Asiei sub logo-ul MG.

Ultimele modele Rover care au ajuns pe piaţa second-hand