Salt la conținutul principal
Lamborghini Miura

Coupé-ul Lamborghini Miura din 1967 a fost prima supermașină sport a italienilor

Înainte ca producătorul de mașini sport Lamborghini să apară pe piață pe la mijlocul anilor 1970 cu, coupé-urile sale caracteristice clasei supermașinilor, italienii introduseseră, inițial, modele cu un stil văzut mai degrabă ca fiind clasic mașinilor gran turismo, sub numele de Lamborghini 350 GT sau GT 400, fabricate și ca 2+2 locuri. După cele prezentate de către Ferruccio Lamborghini, fondatorul companiei, în legătură cu viitoarea tehnologie a designului și a motorului, era clar că va urma un model cu motor de 2.0 litri montat central, urmând ca producătorul să termine anul 1967 având introdus Lamborghini Miura pe piață. Prin intermediul modelului lor Miura, italienii au reușit să intre în clubul exclusivist al constructorilor de supermașini. Deși Lamborghini Miura n-a fost produs în cursul celor 7 ani mai mult de 800 de exemplare, acesta a dat formă brandului Lamborghini prin conceptul aparte și prin performanță. Ca și veteran al supermașinilor sport, acesta are o semnificație specială pe piața de astăzi, deoarece italienii și-au început tradiția prin acest model cu stil agresiv de a numi fiecare mașină a lor după tauri spanioli. Lamborghini Miura din exterior

Conceptul de design al coupé-ului Miura urmează liniile tipice ale lui Lamborghini

Încă de la prezentare, a fost clar de la prima vedere că designerul a adoptat stilul clasic al coupé-urilor cu două locuri sau cu 2+2 locuri. Lamborghini Miura era o mașină cu structură globală mai agresivă, cu aripi curbate, cu partea din față a mașinii conică și cu partea din spate departată de capota extrem de lungă, punând astfel șoferul intr-o poziție de condus specifică. Toate acestea erau însă ținute la o anumită limită de agresivitate extremă de către farurile în formă rotundă, acestea neputând fi încă în mod complet introduse în caroserie, asemeni modelelor care urmau să vină. O condiție impusă pentru aceste faruri era ca ele să se termine la același nivel cu restul părții din față a caroseriei și ca acestea să se rabateze odată cu oprirea mașinii. O altă trăsătură caracteristică a coupé-ului Lamborghini Miura erau cele două guri de admisie de aer încorporate în mijlocul capotei, care, deși aflate în fața punții din spate, reușeau să asigure răcirea. Lamborghini Miura interior

Motoarele V12 cu poziție centrală pentru seria coupé Lamborghini

Odată cu lansarea noii serii de coupé cu modelul din anul 1967, producătorul a echipat Miura cu un motor cu dispoziție centrală, având o cilindree de 3,9 litri ce fusese folosită într-o formă similară la modelele de tip grand touring (GT). Cei doisprezece cilindri din primii ani de construcție ofereau mașinii o putere maximă de 260 kW (354 CP). În anul 1968, producătorul a extins seria Miura la modelul Lamborghini Miura S care venea cu ușoare ajustări optice si cu o motorizare tot sub forma V12, capabilă de a oferi un maxim de 270 kW (367 CP). Spre sfârșitul anului final de producție, adică în 1971, a apărut o altă versiune, anume Lamborghini Miura SV - coupé care producea prin motorizarea sa V12, 285 kW (387 PS). Prin viteza sa maximă înregistrată la 280km/h, Lamborghini Miura a devenit una dintre cele mai rapide serii de mașini sport construite vreodată.