Nissan Almera

Al şaselea mare constructor de automobile din lume, Nissan se remarcă prin fiabilitatea automobilelor sale şi invenţiile care i-au marcat parcursul tehnologic. Segmentul automotive al multinaţionalei Nissan îşi are rădăcinile în două companii de tradiţie pentru Japonia: Kwaishinsha Motorcar, firmă ce a construit primul automobil Datsun în anul 1914 şi Nihon Sangyo, fondată în 1928 ca primul concern nipon. În 1933 a avut loc fuziunea lor, marcându-se debutul construirii de automobile Nissan. Fabrica de automobile din Yokohama a fost finalizată în 1935 şi dispunea de un sistem de asamblare complet integrat, datorită căruia s-a reuşit producerea pe scară largă a modelului Datsun 14. Acesta a fost oferit în variantele sedan, spider, tourer și furgonetă, iar 44 de exemplare au fost exportate în Asia, America de Sud şi America Centrală, deschizând drumul companiei spre piaţa internaţională. În deceniile care au urmat, succesul mondial al companiei a fost asigurat de fabricarea modelului Austin 7 sub licenţă, de dimensiunile mici ale automobilelor Datsun, consumul mic de combustibil şi diversificarea producţiei cu vehicule comerciale, automobile de lux, automobile de oraş, de familie, vehicule sport şi 4X4. Nissan a deschis fabrici în America de Nord, America de Sud şi Europa, precum şi în alte ţări asiatice şi a încheiat parteneriate cu branduri de renume de pe segmentul automotive: Ford, Volkswagen, Alfa Romeo, General Motors, iar din anul 1999 cu Renault, formând Alianţa Renault - Nissan. Japonezii au obţinut de două ori Premiul Maşina Europeană a Anului şi o dată titlul de Maşina Mondială a Anului.

Prima generaţie Almera

În anul 1995, compania niponă a lansat Nissan Almera, o maşină de familie din clasa compact, care venea să înlocuiască seria Nissan Sunny. Noul automobil era disponibil în variantele break cu 4 uşi, hatchback cu 3 uşi şi cu 5 uşi, iar gama de motorizări cuprindea o variantă diesel – 2.0 litri CD20 I4 şi trei variante pe benzină: 1.4 litri GA14DE I4, 1.6 litri GA16DE I4, 2.0 litri SR20DE I4. Pentru echiparea standard, compania japoneză a mizat pe generozitate şi, astfel, toate modelele beneficiau de servodirecție, airbag pentru șofer, oglinzi electrice și sistem stereo. Modelul anului 1998 a ieşit pe piaţă după un facelift: bările din faţă au fost reproiectate, modelul GTi a beneficiat de un bodykit rotund pe toate nivelele de echipare, antena telescopică de radio a fost mutată pe partea din spate a acoperişului, farurile au fost aşezate pe un background negru, iar pe splitterul din spate au fost adăugate guri de aerisire.

A doua generaţie Almera

Liniile curbe, netede au marcat designul exterior al celei de-a doua generaţii Nissan Almera, lansate în ianuarie 2000. În plus, în interior, maşina avea un aer de prospeţime şi un grad ridicat de confort, menit să satisfacă cerinţele de pe piaţa asiatică, europeană şi americană, deopotrivă. Noua generaţie folosea platforma MS dezvoltată de niponi după parteneriatul încheiat cu Renault, platformă utilizată şi pentru Primera şi Almera Tino, un MPV compact. Motorizarea s-a diversificat prin utilizarea motoarelor Nissan QC de 1.5 litri şi 1.8 litri şi a motorului turbodiesel cu injecţie directă de 2.2 litri. De asemenea, automobilele puteau fi echipate cu motor turbodiesel de 1.5 litri disponibil şi pe Renault Mégane II. Suspensiile noi, introducerea sistemului ESP, a computerului de călătorie, a farurilor rotunde de ceaţă s-au numărat printre noutăţile facelift-ului din anul 2003. Producţia seriei a încetat în anul 2006, dar fiabilitatea maşinii, dinamica în conducere, manevrabilitatea ridicată, controlul crescut al şoferului şi preţul competitiv al unui automobil rulat – toate acestea fac dintr-un Nissan Almera un concurent redutabil pentru alte vehicule din clasa sa, precum Hyundai Accent, Kia Rio şi Toyota Yaris.